De îndată ce vine toamna, e tradiție deja să planificăm o plimbare la Românești.
Din Timișoara se ajunge ușor în satul Românești, în aproximativ 1h. Se parchează la baza drumului ce urcă spre peșteră (e același care urcă spre bisericuța de lemn) și de acolo începe frumoasa urcare, agale.
Drumul până la peșteră este foarte accesibil, durează cam 45 min – 1h (mers tihnit) și are un farmec al său: în prima parte oferă vederi de ansamblu asupra satelor din împrejurimi, iar apoi, continuând prin pădure, poți savura culorile în toate nuanțele tomnatice.
Așa s-a nimerit să ajungem acolo cu două zile înainte ca E. să împlinească două luni. Oficial, am considerat că aceasta este prima ei “ieșire în lume”.
Călătoriile cu mașina sunt pentru noi o bună oportunitate de a explora locuri noi și de a ne cunoaște mai bine țara. Concediul și aventura încep o dată ce am urcat în mașină, nu doar după ce ajungem (în acest context) la mare.
Iată câteva opțiuni pentru a transforma drumul lung Timișoara-Constanța într-o experiență de vacanță reușită:
Via Valea Oltului
Salina Ocnele Mari: foarte aproape de Râmnicu Vâlcea, salina e un loc unde merită făcută o plimbare. Chiar dacă la suprafață lucrurile nu arată strălucit, ajunși în subteran, se dezvăluie galerii largi, lungi, unde se pot desfășura activități de agrement.
Sibiu, Cisnădioara. De aici se pot face plimbări prin Sibiu (eg: muzeul Astra), sau chiar mici drumeții. Noi am urcat spre vârful Măgura, iar pe traseu ne-am delectat cu mure proaspete.
Valea Avrigului: sunt multe pensiuni agroturistice, unde cei mici se pot bucura de compania animalelor, pot călări sau se pot plimba cu trăsura. Am făcut o plimbare și până la Pensiunea Poiana Neamțului unde am admirat îndeaproape cerbi și ciute.
Mure de pe traseul către Vf. MăguraPlimbare cu trăsura pe Valea Avrigului
Via Valea Prahovei
Brașov: e un oraș foarte frumos, care merită vizitat în orice anotimp. Grădina Zoologică este mare, diversă și ar fi păcat să o ratați dacă ajungeți prin zonă cu cei mici. De asemenea se poate urca cu telecabina pe Tâmpa, de unde se poate admira întregul oraș și împrejurimile.
Râșnov: se poate vizita Cetatea și Dino Parc. Am fost încântați de cum este amenajat Dino Parc. E sub formă de circuit, astfel încât să nu scape vreun dinozaur neadmirat 😊. Există și locuri de joacă, căsuțe tip muzeu, camionete cu băuturi, înghețată și alte bunătăți, dar și un magazin mare de suveniruri. Pentru o vizită tihnită aș aproxima că e nevoie de 1h30-2h.
Zărnești: aici am campat de două ori, alături de E., chiar la poalele munților Piatra Craiului. Am făcut drumeții potrivite vârstei ei. Mai multe detalii vor urma într-un articol separat.
Glamping Ursa Mica: un mic detour, către pasul Rucăr Bran. Am petrecut câteva nopți sub cerul înstelat, în acest frumos Glamping (https://www.carpathianursa.ro/). Ziua am închiriat biciclete și ne-am plimbat prin împrejurimi.
Zoo BrasovDino Parc RâșnovCu cortul în camping Fântâna lui BotorogGlamping Ursa Mică
Via Transfăgărășan
Sunt opțiuni de cazare în zone foarte frumoase, în apropierea lacului Vidraru. Noi am ales o pensiune cu ponei și gâște 😊.
Pensiune în Corbeni
București
Pe când avea E. un an, am împărțit drumul în trei sectoare, iar ultima oprire înainte de a ajunge la mare, a fost în apropiere de București, chiar pe malul lacului Snagov, într-o zonă liniștită.
Suntem nerăbdători și curioși să găsim și alte locuri frumoase de-a lungul drumului. Dacă ai vreo sugestie, te invit să ne spui printr-un comentariu.
Cui nu-i place marea? Cred că toți ne dorim să ajungem măcar câte puțin la mare, atunci când se poate.
Uneori alegerea locului poate fi greoaie, mai ales atunci când mergem cu cei mici, căci locul ales trebuie să îndeplinească fel de fel de condiții, în funcție de preferințele fiecărei familii.
Criteriile se mai schimbă și pe măsură ce copilul crește, dar și pe măsură ce acumulăm tot mai multe experiențe. Așa înțelegem ce funcționează sau nu funcționează, ce aduce liniște, confort, experiențe valoroase și ne fac concediul plăcut.
Iată care sunt criteriile importante pentru noi, pentru o vacanță reușită la mare:
Drumul: avion sau mașină. Nu mergem mai mult de 6h/zi cu mașina. Cum drumul din Timișoara către orice mare e mai lung de atât, îl împărțim în cel puțin două.
Acces facil la plajă: oriunde ne cazăm, încercăm să nu fim prea departe de plajă, e până la urmă obiectivul principal 😊.
Acces facil la mâncare: fie că vorbim de restaurante sau de posibilitatea de a comanda online, mâncarea cât mai diversificată e absolut necesară 😁.
Acces la supermarketuri: putem astfel cumpăra fructe, gustări și alimente pentru micul dejun/cină
Hotel vs Locuință închiriată: noi preferăm varianta a doua căci ne dă mai multă independență și spațiu. Suntem dintre cei care spală haine în concediu, și-atunci și bagajul e considerabil mai mic 🤭
Acces la servicii medicale: ne simțim în siguranță să știm că dacă apare o urgență medicală, nu suntem chiar în mijlocul pustietății cu cea mică.
În cei 4 anișori ai copilei, am reușit șă ajungem de 6 ori la mare: de 2 ori în Grecia (o dată în Corfu și o dată în Sithonia) și de 4 ori la noi în țară.
O fi marea copilăriei noastre, o fi efectul ei terapeutic, sau personalitatea sa deloc monotonă, dar dintre toate, Marea Neagră e preferata noastră. De-a lungul anilor ne-am bucurat de frumusețile nemaipomenite ale mării Egee, Mediterane, Adriatice, Ionice, însă una e Marea Negră și ale sale valuri jucăușe.
Locurile de la noi de la mare unde nu ne-am întoarce totuși însoțiți de E., sunt Vama Veche și Năvodari/Mamaia Sat.
În Vamă am mers mulți ani cu cortul înainte de a veni E. pe lume. Este o stațiune plină de tineret, e aglomerat (chiar prea aglomerat în ultimii ani), nu e un mediu taman potrivit pentru copii, mai ales daca vrei să-i lași să zburde cât de cât liberi.
Cât despre Năvodari, anul acesta i-am dat o șansă, în speranța de a regăsi ceva din locul unde în copilărie, am fost în prima mea tabără școlară. Nisipul foarte fin și intrarea lină în mare sunt singurele aspecte pozitive pe care le-am putut identifica. Ah, și ospitalitatea personalului de la terase și restaurante ne-a impresionat în mod aparte. În rest, multă agitație, zgomot, prea multă lume, blocuri lângă blocuri care încep chiar de la promenadă și prețuri exagerat de mari (eg: dacă în Constanța un sezlong costă 35/40 ron, aici am plătit 70 ron). Năvodari nu mai e stațiunea ce o știam, ci e o extindere a Mamaiei.
Mai departe, câteva locuri/stațiuni de la noi din România, pe care le recomandăm cu încredere totală:
2 mai
Aici am fost cu E. pe când avea un an, respectiv doi ani.
Ne-am cazat în același camping unde în trecut mergeam cu cortul. De aceste două dăți am luat cameră, cu terasă foarte spațioasă.
2 mai e o stațiune destul de liniștită, frecventată în general de familii cu copii.
Nisipul este fin, perfect pentru construit castele, iar intrarea în apă este destul de lină. Plaja este lată în zona Acvamarin, dar se îngustează spre direcția Micului Golf.
Prețurile sunt decente, restaurante nu multe, dar suficiente. Noi luam de obicei prânzul la Acvamarin, iar pt cină ne delectam cu un pește și o plimbare la Micul Golf, sau la alte restaurante din centrul localității.
Constanța
Dintre toate locurile vizitate (inclusiv înainte de a fi părinți), Constanța e locul preferat de noi pentru un sejur la mare în România. De ce?
Nu e aglomerat. Nici măcar în weekend. Nu suntem adepții aglomerației din stațiuni.
Plajele sunt foarte late și aerisite.
Sunt sectoare de plajă pentru toate gusturile, in materie de muzică, șezlonguri, decor. Preferatele noastre sunt Plaja Azuma si Plaja Gaia. Ambele au toate facilitățile (inclusiv toalete), sunt curate, aerisite, iar nisipul este foarte fin. Ambele au si locuri de joacă pentru copii.
Acces facil la delfinarium. Mergem cu plăcere de fiecare dată. Înainte sau după spectacolul cu delfini, de fiecare dată facem și o plimbare prin microrezervație, unde pot fi admirate multe animale.
Posibilitate de a face mici călătorii cu vaporașul din port.
Plimbări pe faleză, prin port. Înghețată delicioasă si multe restaurante cu pește proaspăt în Port.
Evenimente culturale în piața Ovidiu, acces la Muzee și obiective istorice.
Plaja AzumaPlaja GaiaApus pe plaja GaiaNisip pe plaja GaiaBeach bar Plaja GaiaIntrare lină plaja GaiaDelfinarium Constanța
Constanța e un loc bun pentru a porni în mici excursii. Noi am făcut 2 excursii de câte o zi fiecare, în locuri care pot fi alese ca destinații pentru sejururi complete:
Corbu
Corbu este rezervație naturală, plaja e sălbatică, iar multe nu s-au schimbat pe plajă de acum 8 ani când vizitasem locul ultima dată. În schimb au apărut mai multe posibilități de cazare aproape de plajă și restaurante.
Pe plaja nu e nimic amenajat, în partea din spate e ceva vegetație, iar în rest nimic, doar nisip (fin amestecat cu scoici), scoici de toate formele și apă limpede, turcoaz. Intrarea în apă este lină, potrivită pentru copii.
Nu e de mers fără o umbreluță sau altă soluție de umbrire.
Pentru cei care vor să se cazeze, o pot face la cort/rulotă în campinguri, în glampingul TeePee (https://teepeecorbu.ro/), în casele din apropierea plajei sau la casele din sat.
Feriți de vânt sub umbreluțăApa mării în CorbuPlaja CorbuVedere panoramică CorbuPlaja Corbu
Gura Portiței
La Gura Portiței se poate ajunge cu barca din mini portul Jurilovca. În port este parcare pentru mașini. Sunt localnici care fac “taxi” și de îndată ce se strânge un grup de 6-12 oameni, pornesc.
Traversarea lacului Golovița durează aproximativ 25 de minute.
În Gura Portiței sunt două plaje amenajate, ambele cu sezlonguri și umbreluțe.
Intrarea în apă este relativ lină. Noi am fost într-o zi cu valuri mari, steag roșu. Marea a fost spectaculoasă.
În complex este și un restaurant unde se poate servi pește proaspăt pescuit, atât din Deltă, cât și din mare.
Am fost surprinși să vedem că în mijlocul lunii August e foarte puțină lume în complex (drept e că prețurile la cazare nu sunt tocmai mici). Pare locul foarte potrivit dacă vrei să te retragi într-o oază de liniște.
Valurile din Gura PortițeiPlaja și căsuțe Gura PortițeiPlatou Delta DunăriiSaramură somn
În viitor urmează să o ducem pe E. și în Delta Dunării. Noi am fost de două ori la Mila 23 și ne-a plăcut tare mult. Este spectaculoasă delta cu ale sale canale, păsări de tot felul și peisaje minunate, rupte parcă din altă poveste.
Dacă cauți idei pentru popasuri reușite, te invit să citești mai departe articolul: idei pentru popasuri reusite
Revenind la a noastră mare. Care sunt stațiunile voastre preferate din România unde vă simțiți bine alături de cei mici?
… și chiar și pe mai târziu, în anii ce au urmat 😉.
Totuși, mă voi raporta acum la primii 2 ani de viață ai bebelușului, căci atunci e Marea Schimbare. Sau cel puțin e începutul Marii Schimbări 😊. Se schimbă dinamica în familie, dinamica în afara familiei, rutina zilnică, prioritățile, posibilitățile, interesele și lista poate continua mult și bine.
Așadar, pe lângă iubirea și susținerea necondiționată a soțului și a familiei (restrânsă și extinsă), iată 6+1 aspecte ce mi-au fost de folos și mi-au oferit încredere și susținere în devenirea mea ca mamă:
1. Doctori și specialiști de nădejde. În care tu ca părinte să ai încredere, de la care să înveți și cu care să colaborezi deschis.
Suntem norocoși să avem un Dr. de familie priceput și implicat. Suntem și mai norocoși să avem alături două (în funcție de disponibilitate) doamne Dr. pediatru minunate. În aceeași măsură profesioniste, atente și blânde. Sunt dintr-acei oameni care își trăiesc vocația. Emma le îndrăgește tare de tot și merge cu drag la controale 🥰.
Tare importantă a fost colaborarea și cu minunata consultantă în lactație, căreia îi sunt foarte foarte recunoscătoare. Am învățat multe lucruri de la ea, atât despre alăptarea propriu zisă, dar și despre îngrijirea bebelușului și diversificare. Recomand să se apeleze cu încredere la astfel de specialiști, chiar dacă nu sunt dificultăți majore.
Caută-i pe cei potriviți ție și familiei tale, până îi găsești! Vei avea un sprijin valoros pe mai departe.
2. Comunitate de mămici, cu aceleași preocupări și cu care am pornit “la drum” în perioade similare. Ne-am apropiat natural în urma unor cursuri de pilates prenatal și am continuat să ținem legătura și după ce puiuții noștri au venit pe lume.
În acest fel, am avut cu cine schimba informații, păreri, am avut de la cine învăța ce să fac sau să nu fac 🙃, am avut parte de inspirație (mai ales pentru cumpărături 😇), susținere și deschidere (pentru care le sunt profund recunoscătoare). Unii dintre puiuții noștri sunt buni prieteni acum, își petrec cu drag timpul împreună și abia așteaptă să se întâlnească din nou. Un alt beneficiu e că (🤞) i-am terorizat mult mai puțin decât aș fi putut-o face 😅, pe prietenii mei, cu poveștile de proaspătă mămică.
3. Hobby-uri. Am hotărât să nu deschid nicio afacere și nici nu m-am extra-calificat între timp (chiar dacă cu câțiva ani înainte de momentul propriu zis, așa îmi imaginam că voi face; le apreciez mult pe mămicile care-și găsesc inspirația și resursele pentru așa ceva), ci să îmi dedic tot timpul și energia micuței mele. Am savurat anii alături de mititica mea și cred că au trecut prea repede.
În acest full time mommy mode, am introdus o rutină de sport/dans și am participat la două cursuri mai de durată. Unul despre Permacultură și celălalt despre Feminitate, două dintre interesele mele de atunci și de acum. Acele pauze (cam câte una-două ore la două zile), schimbări de context, mi-au prins excelent. Mă întorceam către copila mea mai energizată, mai inspirată și mult mai disponibilă (pe de-antregul).
Așadar, dragă mămică, îți garantez că dacă vei face ceva doar pentru tine, chiar și dacă e din când în când, nu musai zilnic, îți va fi mai bine.
4. Kindle. Am citit foarte mult. Valorificam timpul în care puiul dormea, citind. Iar Kindle-ul facilita asta: puteam citi pe întuneric, mi-a oferit acces la cărți despre orice subiect mă interesa (parenting, psihologie, dezvoltare personală, beletristică, etc) și mai ales nu scotea niciun zgomot la întoarcerea filei 😅. Cărțile mi-au fost alimentul ultra necesar între toate rutinele bebelușești.
5. Activități pentru bebeluși. Noi am participat cu drag la ore de “Bebe dansează”, unde defapt mămica dansează cu bebele în sistem. A însemnat socializare pentru amândouă, schimbare de decor, mișcare pentru mine și somn bun pentru Emma 😴. Am mers cu mare interes și la cursuri de înot pentru bebeluși. A fost o delectare pentru amândouă, să nu mai spun de faptul că micuța era total vrăjită de apă 😍.
6. Sistem de purtare. Mie mi-a oferit flexibilitate. Mi-am purtat copila prin casă, pe afară la plimbare, pe munte, prin zăpadă, prin ploaie, vânt. Găteam, făceam curățenie, mă uitam la filme, mâncam în picioare 😅, mai ardeam și câteva calorii între timp 🙃.
Iar ei i-a plăcut mult: dormea, se simțea în siguranță, conținută, iar mai apoi, când a trecut în spate, se distra de mama focului 😅. Nu întâmplător, după ce a mai crescut puțin și-a dorit să aibă sistem de purtare pentru păpușile ei 🥰.
La toate aceste puncte, mai adaug si partea evidentă, căci nu întâmplător suntem în acest spațiu virtual 🤭: Călătoriile.
Stat mult timp în natură. Excursii adaptate la vârsta copilei, la nivelul nostru de energie și de disponibilitate. Chiar dacă uneori ne venea mai greu să ne “urnim” din loc, de fiecare dată ne bucuram că am făcut-o, căci reveneam acasă mai energici, mai oxigenați și mai binedispuși.
În timp și cu exercițiu ne-am format un sistem, astfel încât împachetatul bagajelor să nu fie o corvoadă. Am învățat repede ce e esențial, ce ne folosește și face excursia (/viața) mai ușoară și ce e în plus. De asemenea, excursiile au fost și sunt bun prilej pentru a o obișnui pe micuță cu mersul cu mașina, cu locurile noi, cu mâncatul “din traistă”, cu natura, cu “comorile” din natură și cu tot ce mai vine în acest pachet magic.
Acestea ni s-au potrivit nouă și sunt bucuroasă că am avut și avem parte de ele.
Sunt sigură că topul e diferit pentru fiecare familie și e bine să fie așa – mulat si mapat pe nevoile, particularitățile si necesitățile fiecăruia.
Îmi doresc ca noi, mămicile, să ne fim inspirație una alteia 🥰. Așadar, pe tine ce lucruri te-au ajutat mult în primii ani de mămiciție?
Cam asta ne întrebam noi iarna trecută, căci tare ne doream să vadă E. zăpada. Provocarea a fost dublă, căci nu prea ninsese prin apropiere, iar cum buburuza era deplasabilă încă în scoică, nu doream să parcurgem distanțe foarte lungi cu mașina.
Astfel, am găsit câteva variante, numa bune pentru noi, la cele 6 luni neîmplinite ale piticuței:
1. Gărâna
Am ajuns în aproximativ 2h15, iar peisajul s-a schimbat complet de îndată ce am avansat pe serpentine.
Ne-am cazat la Pensiunea Raze de Soare, unde ne-am simțit foarte bine. Locația foarte bună, aproape de pârtia de ski, camerele spațioase și curate, iar marele plus e că pensiunea are și restaurant, deci nu trebuie vânată mâncarea prin alte locuri.
Ne-am plimbat pe la pârtia de ski, am făcut și un tur al întregului sat, timp în care E. ba a mai dormit, ba și-a mai scos năsucul la zăpadă.
Două zile au fost suficiente pentru a ne relaxa si încărca plămânii cu aer curat.
Sigur ne vom mai întoarce, de data asta la săniuș 😁.
De la Gărâna, am urcat la Semenic. Din Timișoara, se ajunge în aproximativ 2h30.
2. Semenic
Am petrecut vreo 2-3 ore la plimbare prin stațiune, căci vremea a fost perfectă, iar pitica avea nevoie să își împlinească somnul.
Am urcat si pe vârf.
Odihniți și cu obrăjorii roșii, am admirat de sus întinderea de zăpadă.
Apoi, energizați, am pornit spre casă. Se aglomerase între timp (să fi fost ora 13:00), iar mașinile care urcau erau oprite de poliție destul de departe înainte de a intra în stațiune.
3. Muntele Mic
În speranța că vom putea scoate puțin plăcile de snowboard la zăpadă, am mers un weekend la Muntele Mic.
Ne-am cazat la Pensiunea Moara lui Isai, unde doamnele bucătărese ne-au răsfățat cu mâncăruri delicioase, unele fiind specialități moldovenești. Camerele frumoase, spațioase, mult lemn masiv. O recomandăm cu drag.
Cum n-a fost zăpadă de snowboarding, ne-am plimbat mult.
Am pornit la deal, pe pârtia Borlova, până sus la Apré ski.
Ne-am tras sufletul și ne-am bucurat de vederea panoramică.
La coborâre, am trecut pe la cruce, să o vedem și de aproape.
Am continuat coborârea pe la pârtia de lângă cabana Isai. Am luat ca punct de reper telescaunul. În ultima parte, panta a fost cam abruptă, dar cu grijă, ne-am descurcat :).
Căci eram aproape, a doua zi, am mers într-o plimbare în munții Țarcu.
4. Munții Țarcu
Din Timișoara până în șaua Jigoriei se fac aproximativ 2 ore. De la Muntele Mic, 10 minute 🙂
Traseul ce pornește din șaua Jigoriei, până la cabana Cuntu, e în topul traseelor noastre preferate. E un urcuș relativ ușor, iar pădurea de acolo are un farmec anume, drag nouă.
Ajunși sus la cabană, am pus gălușca la bronzat pe o buturugă 😊, iar noi ne-am înfruptat dintr-o ciocolată 😁.
Mai departe, se poate urca pe Vf. Țarcu. Pentru noi aici a fost vârful de această dată 😊.
Munții Țarcu sunt locul perfect pentru o escapadă în orice anotimp, chiar și pentru excursii de o zi.
În acest articol voi trece în revistă câteva locuri foarte potrivite pentru o ieșire de weekend.
La pensiune sau cu cortul, fiecare poate alege ce i se potrivește, căci opțiuni sunt.
Se pot face excursii și de o zi, dar atunci trebuie o sincronizare bună cu somnul piticotului din dotare.
1. Valea Cernei
În aproximativ 2h45, poți ajunge din Timișoara, pe Valea Cernei.
Opțiuni de cazare se găsesc fie în Băile Herculane, fie mai sus pe Vale. Noi în general optăm pentru Pensiunea Dumbrava, să fim mai aproape de inima văii. Cortul se poate așeza mai jos de pensiune, unde este proprietate privată.
Ultima dată am fost acolo cu E. la sfârșitul iernii, în februarie. Pe atunci era mai mititică, și stătea destul de mult în sistem. Astfel, am făcut două trasee, fiecare în altă zi.
Am urcat pe cheile Țâsnei. Traseul începe puțin mai sus de Pensiunea Dumbrava, pe partea dreapta. Traversează o poieniță (proprietate privată), iar mai apoi urcușul continuă prin pădure. Pe când ți se întețește respirația mai serios, ridici privirea și vezi piatra marcată, care vestește intrarea în chei.
Pentru o astfel de plimbare sunt suficiente 2 ore, incluzând un popas la coborâre, în poieniță.
A doua zi am făcut un traseu ceva mai lung, către bisericuța din cătunul Dobraia.
Poteca începe peste drum de Dumbrava, se traversează podul peste Cerna, apoi un alt mic pod de lemn spre dreapta, după care, poteca marcată cu punct roșu șerpuiește. Urcușul e mai susținut în prima parte. Până sus, am făcut aproximativ 1h30, timp numa bun pentru un somn de-al piticuței.
Ajunși sus am admirat priveliștea, am făcut o scurtă sesiune foto…
și am luat o gustare.
La întoarcere a plouat puțin și a suflat vântul, fapt pentru care am testat protecția sistemului, care și-a făcut treaba. Bebe a stat la adăpost și căldură.
Această drumeție necesită aproximativ 4 ore, dacă e făcută în tihnă.
Excursia asta a fost și mai frumoasă, căci a fost împreună cu alți doi bebeluși plimbăreți, prieteni buni de-ai lui E. încă de pe vremea de când erau toți trei în burtică, și fainii lor părinți.
2. Poiana Mărului
Pregătiți cu cort, saci de dormit, mâncare pe două zile și mult entuziasm, am plecat în Poiana Mărului, sperând să o inițiem pe E. în ale campatului.
Singura problemă a fost că prognoza meteo ne-a făcut o surpriză, schimbând macazul și prevestind ploi în următoarea zi.
Astfel, ajunși acolo, am hotărât să facem o plimbare până la cascada Șucu, urmând ca la întoarcere să decidem dacă punem sau nu cortul.
Drumul forestier pornește din Poiana Mărului și este practicabil cu mașina. Noi am parcurs aproximativ 2 km cu mașina, după care, restul de 4 km am preferat să îi facem pe jos. Până la cascadă drumul urcă încetișor de-a lungul râului. De o parte sunt Munții Țarcu și de cealaltă, Muntele Mic.
E o plimbare ușoară și potrivită pentru excursiile cu copii, mai ales că de-a lungul traseului, pe partea stângă la urcare, sunt câteva cascade mai mici, ce se cer admirate.
Chiar dacă nu este foarte mare, cascada Șucu are efectul binefăcător de a-ți limpezi privirea și împrospăta auzul, după ce petreci câteva clipe contemplând-o.
Fiind la mijlocul lunii august, tare bine ne-a prins aerul răcoros de munte (se spune că aici ar fi cel mai curat aer din România).
Atât de bine, încât E. a hotărât să-și încarce bateriile la întoarcere.
Fiindcă prognoza în continuare nu era prea optimistă, am hotărât să facem cale întoarsă, dar înainte de a ne urca în mașină, am gustat câte ceva din multele provizii.
Dorim să revenim cândva, și să campăm în campingul Scorila, căci arăta bine de tot.
Până una alta, a fost o excursie cu iz mioritic de care ne-am bucurat 🙂.
3. Ochiul Beiului și Cascada Beușnița
Din Timișoara, până în frumoasa zonă din Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, faci cam 2h30 cu mașina.
Am pornit dimineața, după micul dejun, astfel încât E. să facă primul somn pe mașină (având în față un drum mai lunguț). Cam aceasta e strategia noastră la orice drum ce trece de 1h30.
Poteca către Ochiul Beiului pornește de la Păstrăvărie, iar plimbarea nu durează mai mult de 45 min, în pas tihnit.
Ajunși la lac, am savurat liniștiți culorile reflectate în apă și am urmărit mișcările rapide ale peștilor.
De la Ochiul Beiului, am urcat la Cascada Beușnița, pe care, pentru prima dată, am văzut-o cam însetată, dar tot frumoasă.
Ne-am activat simțurile cu răcoarea peșterii.
La întoarcerea spre casă, am reușit să prindem somnul 2, astfel încât nu am interferat prea tare cu programul ei de odihnă.
Totuși, data viitoare vom evita să facem întoarcerea cu mașina în aceeași zi, căci e destul de îndelungat timpul în care E. a fost “arestată”: 5 ore în mașină + 2 ore traseul.
Se poate campa în campingul de lângă păstrăvărie, sau se poate opta pentru cazare la vreo pensiune din zonă.
Astfel de excursii trebuie adaptate vârstei copilului și nevoilor sale de mișcare liberă. Până la urmă nu destinația e atât de importantă, pe cât procesul de descoperire din timpul traseului.
Că e weekend sau doar o după-masă mai liberă din timpul săptămânii, ne place să ne delectăm la plimbare pe unde găsim câte un petec de natură.
Voi descrie pe scurt o parte din cele mai accesibile locuri pe care noi le frecventăm și care pot fi opțiuni la îndemână și pentru voi:
1. Parcul dendrologic Bazoș
Foarte aproape de casa noastră, este locul unde mergem poate cel mai des. Din Timișoara se ajunge aici în 20-30 min.
Ne place căci e plin de vegetație, iar păsările fac concerte prin copacii de atâtea feluri. Sunt băncuțe ici și colo, dar și locuri generoase unde se poate întinde pătura de picnic.
Toamna e spectaculoasă.
Iar E. s-a obișnuit de mică să doarmă având ca zgomot de fond foșnetul frunzelor.
Vara, e locul de unde culegem soc, pentru aromata socată.
Și mai savurăm câte o ploaie revigorantă.
2. Pădurea Lighed
Tare ne-am bucurat când am descoperit această pădure atât de aproape de Timișoara și mare ne-a fost mirarea să aflăm că este cea mai întinsă din câmpia Banatului.
Se ajunge cam în 30 min din Timișoara, trecând pe lângă Popasul Căprioarei.
Pădurea e străbătută de multe poteci, astfel că fiecare își poate croi drumeția după bunul plac.
Ne-am echipat cu haine protectoare de vânt și am pornit.
Am ales să traversăm pădurea.
Cam în 30 – 45 min am ajuns pe malul Timișului, unde am făcut o pauză de admirat rățuștele sălbatice.
La întoarcere, E. a schimbat mijlocul de transport 🙂 și am ales alte cărări.
Era o zi înnorată de sfârșit de mai, iar pe malul apei era vânt destul de puternic. În pădure însă, clima a fost blândă.
Partea mai puțin plăcută a fost întâlnirea cu o trupă zgomotoasă de 10-15 atv-uri. Nu e ideal să te intersectezi cu ele mai ales când copilul doarme (întâmplător, la noi nu a fost cazul).
Per total, pădurea Lighed e un loc bun pentru a te reconecta, pentru a-ți răcori privirea și a-ți umple plămânii cu aer proaspăt, mai ales în zilele călduroase.
3. Drumul forestier de la Nădrag
În doar 1h15min, poți ajunge în Nădrag, la locul de unde începe drumul forestier ce duce la cascada Cornet.
Noi obișnuim să lăsăm mașina chiar unde se termină asfaltul și de acolo pornim la pas, cu entuziasm.
Drumul urcă lin de-a lungul râului, la malul căruia se poate coborî cu ușurință.
Ne place mult să petrecem un timp la râu. Mai gustăm câte o piatră, le mai aruncăm în apă, ne jucăm cu nisipul…
sau pur și simplu privim apa și-i ascultăm curgerea jucăușă printre pietre.
Drumul până la cascadă are în jur de 2km, iar cascada, după cum îi spune numele, seamană cu un cornet 😊.
E un loc bun pentru plimbări vara, fiind în mare parte umbrit. Dacă atmosfera e umedă fiindcă a plouat recent, musai de avut la îndemână o soluție împotriva țânțarilor: sunt câteva locuri unde băltește apa, iar înțepăcioșii își fac simțită prezența.
Am mai ochit și câteva locuri bune pentru așezat cortul, aproape de apă, gândindu-ne la o dată viitoare.
La întoarcere, înainte de a porni la drum cu mașina, musai de încărcat bateriile (și stomăcelul) la un mic picnic.
4. Românești
La aproximativ o oră de mers din Timișoara, se află satul Românești, de unde se poate urca la Peștera Românești.
Ca orice părinți conștiincioși și fără nici o experiență în domeniu, ne-am pus pe studiu, încă de când era E. în burtică.
Voi enumera o parte din cărțile citite și cursurile la care am participat, pe care totodată le și recomandăm.
Cărți:
1. Ghid pentru o sarcină sănătoasă – Clinica Mayo
Primită împrumut, a fost prima carte despre sarcină pe care am citit-o, iar ce mi-a plăcut mult este că am putut urmări evoluția buburuzei și schimbările sale majore. De asemenea, mi s-au confirmat multe aspecte legate de transformările prin care trecea corpul meu.
2. Ghid pentru alăptare – Jack Newman
E o carte minunată și foarte folositoare. Te învață tot ce e important despre alăptare, despre problemele ce pot interveni, dar cel mai important, despre soluțiile la aceste probleme. O consider un must have în biblioteca oricărei mămici.
3. Mama și copilul, re-editată
Cartea aceasta au avut-o și mamele noastre. Eu am găsit-o valabilă și cu informații prețioase. Nu am citit-o din scoarță în scoarță, căci se suprapunea ca informații cu Ghidul pentru o sarcină sănătoasă, dar am răsfoit-o cu curiozitate, mai ales la partea de îngrijire a bebelușului.
4. Cartea bebelușului, Vol 1 și Vol 2
Volumul 1 se axează mai mult pe pregătirea pentru naștere și primele luni ale bebelușului. Am regăsit informații folositoare și coerente cu ce citisem în Ghidul Pentru Alăptare al lui Jack Newman.
Volumul 2 se concentrează pe bebeluș și pe îngrijirea lui până la doi ani.
5. Cel mai fericit bebeluș din lume
Cartea asta a venit la fix! Am citit-o imediat cum am născut, numa bine, ca pe când au început concertele de la colici (pe când avea E. 3 săptămâni), să știm cam ce avem de făcut. Am mai descoperit noi și pe parcurs una alta 😊, dar cărticica aceasta ne-a ajutat destul de mult.
6. Diversificare naturală
E cartea ce am citit-o când ne apropiam de diversificare, să fi avut E. vreo 3-4 luni. Introducerea solidelor e un pas important, iar părinții trebuie să facă niște alegeri despre cum își doresc să abordeze această etapă, și să își elimine (sau măcar domolească unele frici). Această carte ne-a ajutat în acest sens.
7. Copilul meu nu mănâncă
Ei bine, pe mine nu m-a încântat titlul, și era să nu o citesc 🙂. Îmi spuneam că E. va mânca și o voi citi doar în caz contrar. Noroc că ne-a recomandat-o dna pediatră. Am aflat astfel, că defapt cartea este despre mai mult. Aduce în prim plan proiecțiile pe care noi le facem asupra copiilor și așteptările (poate induse de societate) pe care le avem de la aceștia. În final, a fost o lectură folositoare, din care am învățat încă o dată ceea ce instinctul îmi șoptea – să am încredere în copila mea.
8. Cum îi facem pe copii să mănânce – Crina Coliban
Nu am citit-o integral, ci doar am răsfoit-o în format electronic și mi-am extras câteva tabele cu alimente și conținutul lor de vitamine și minerale.
Cursuri:
1. Cursul Lamaze – de la Centrul Sturz, cu Ramona Șiclovan
Este un curs complex, pregătitor pentru naștere. În general e recomandat să participe și tații, și bine fac, căci în urma cursului, în ceea ce ne privește, am simțit că suntem amândoi mai stăpâni pe situație și pe deplin sincronizați.
Față de alte cursuri la care am participat, acesta a fost unul tihnit, organizat în mai multe sesiuni, astfel încât informația a avut timp să se așeze.
2. Cursul pentru îngrijirea bebelușului în prima lună de viață – la Centrul Sturz cu dr rezident pediatrie Raluca Asproniu.
Nouă tare ne-a plăcut cursul, în primul rând fiindcă a fost livrat de un dr pediatru foarte pasionat de ceea ce face, și în al doilea rând, fiindcă am avut ocazia să facem una alta practic (schimbat și îmbăiat păpușa bebeluș).
3. Cursul de alăptare și cursul Dieta mamei în alăptare, ambele susținute de Adina Brănici
Tare mult m-au ajutat cele două cursuri, cu informații extrem de importante: înțelegerea procesului, mituri spulberate, soluții pentru diverse situații dificile, indicatori esențiali în ceea ce privește bebelușul, și altele. E un curs la care fiecare mămică ar trebui să participe.
Cam acestea sunt sursele de informare pe care le recomandăm cu încredere.
Totuși, eu cred că după ce ne-am informat, și am ajuns să ne familiarizăm cu anumite procese și concepte, e nevoie să ne ascultăm și instinctul, să lăsăm să curgă lucrurile cât mai natural.
Acumulând anumite cunoștințe teoretice, noi am căpătat încredere la început de drum, însă această încredere a fost pe urmă fortificată de experiența care s-a adunat (și încă se adună) picătură cu picătură, în fiecare zi, cu fiecare mică încercare și reușită.
E esențial să nu ne amorțim simțurile, mai ales că “pericolul” e la tot pasul: mă refer aici la informațiile prezente peste tot, unele contradictorii și altele total neavizate.
Noi am încercat să găsim un echilibru, având câteva surse sigure și coerente, care să fie în concordanță cu ceea ce instinctul de proaspăt părinte începea să ne transmită. E strategia pe care o abordăm în continuare și ni se potrivește.
În acest articol voi face aici referire strict la cele necesare purtării bebelușului în drumeții și nu la echipamentul uzual de trekking pentru adulți.
De asemenea, nu e o listă exclusivă, ci reprezintă o trecere în revistă a lucrurilor pe care noi le folosim, la fiecare plimbare în natură:
1. Sistem de purtare
Sistemul de purtare trebuie să fie ergonomic și potrivit vârstei bebelușului.
La Pas Cu Mic Și Mare 