În acest articol voi trece în revistă câteva locuri foarte potrivite pentru o ieșire de weekend.
La pensiune sau cu cortul, fiecare poate alege ce i se potrivește, căci opțiuni sunt.
Se pot face excursii și de o zi, dar atunci trebuie o sincronizare bună cu somnul piticotului din dotare.
1. Valea Cernei
În aproximativ 2h45, poți ajunge din Timișoara, pe Valea Cernei.
Opțiuni de cazare se găsesc fie în Băile Herculane, fie mai sus pe Vale. Noi în general optăm pentru Pensiunea Dumbrava, să fim mai aproape de inima văii. Cortul se poate așeza mai jos de pensiune, unde este proprietate privată.
Ultima dată am fost acolo cu E. la sfârșitul iernii, în februarie. Pe atunci era mai mititică, și stătea destul de mult în sistem. Astfel, am făcut două trasee, fiecare în altă zi.
Am urcat pe cheile Țâsnei. Traseul începe puțin mai sus de Pensiunea Dumbrava, pe partea dreapta. Traversează o poieniță (proprietate privată), iar mai apoi urcușul continuă prin pădure. Pe când ți se întețește respirația mai serios, ridici privirea și vezi piatra marcată, care vestește intrarea în chei.
Pentru o astfel de plimbare sunt suficiente 2 ore, incluzând un popas la coborâre, în poieniță.
A doua zi am făcut un traseu ceva mai lung, către bisericuța din cătunul Dobraia.
Poteca începe peste drum de Dumbrava, se traversează podul peste Cerna, apoi un alt mic pod de lemn spre dreapta, după care, poteca marcată cu punct roșu șerpuiește. Urcușul e mai susținut în prima parte. Până sus, am făcut aproximativ 1h30, timp numa bun pentru un somn de-al piticuței.
Ajunși sus am admirat priveliștea, am făcut o scurtă sesiune foto…
și am luat o gustare.
La întoarcere a plouat puțin și a suflat vântul, fapt pentru care am testat protecția sistemului, care și-a făcut treaba. Bebe a stat la adăpost și căldură.
Această drumeție necesită aproximativ 4 ore, dacă e făcută în tihnă.
Excursia asta a fost și mai frumoasă, căci a fost împreună cu alți doi bebeluși plimbăreți, prieteni buni de-ai lui E. încă de pe vremea de când erau toți trei în burtică, și fainii lor părinți.
2. Poiana Mărului
Pregătiți cu cort, saci de dormit, mâncare pe două zile și mult entuziasm, am plecat în Poiana Mărului, sperând să o inițiem pe E. în ale campatului.
Singura problemă a fost că prognoza meteo ne-a făcut o surpriză, schimbând macazul și prevestind ploi în următoarea zi.
Astfel, ajunși acolo, am hotărât să facem o plimbare până la cascada Șucu, urmând ca la întoarcere să decidem dacă punem sau nu cortul.
Drumul forestier pornește din Poiana Mărului și este practicabil cu mașina. Noi am parcurs aproximativ 2 km cu mașina, după care, restul de 4 km am preferat să îi facem pe jos. Până la cascadă drumul urcă încetișor de-a lungul râului. De o parte sunt Munții Țarcu și de cealaltă, Muntele Mic.
E o plimbare ușoară și potrivită pentru excursiile cu copii, mai ales că de-a lungul traseului, pe partea stângă la urcare, sunt câteva cascade mai mici, ce se cer admirate.
Chiar dacă nu este foarte mare, cascada Șucu are efectul binefăcător de a-ți limpezi privirea și împrospăta auzul, după ce petreci câteva clipe contemplând-o.
Fiind la mijlocul lunii august, tare bine ne-a prins aerul răcoros de munte (se spune că aici ar fi cel mai curat aer din România).
Atât de bine, încât E. a hotărât să-și încarce bateriile la întoarcere.
Fiindcă prognoza în continuare nu era prea optimistă, am hotărât să facem cale întoarsă, dar înainte de a ne urca în mașină, am gustat câte ceva din multele provizii.
Dorim să revenim cândva, și să campăm în campingul Scorila, căci arăta bine de tot.
Până una alta, a fost o excursie cu iz mioritic de care ne-am bucurat 🙂.
3. Ochiul Beiului și Cascada Beușnița
Din Timișoara, până în frumoasa zonă din Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, faci cam 2h30 cu mașina.
Am pornit dimineața, după micul dejun, astfel încât E. să facă primul somn pe mașină (având în față un drum mai lunguț). Cam aceasta e strategia noastră la orice drum ce trece de 1h30.
Poteca către Ochiul Beiului pornește de la Păstrăvărie, iar plimbarea nu durează mai mult de 45 min, în pas tihnit.
Ajunși la lac, am savurat liniștiți culorile reflectate în apă și am urmărit mișcările rapide ale peștilor.
De la Ochiul Beiului, am urcat la Cascada Beușnița, pe care, pentru prima dată, am văzut-o cam însetată, dar tot frumoasă.
Ne-am activat simțurile cu răcoarea peșterii.
La întoarcerea spre casă, am reușit să prindem somnul 2, astfel încât nu am interferat prea tare cu programul ei de odihnă.
Totuși, data viitoare vom evita să facem întoarcerea cu mașina în aceeași zi, căci e destul de îndelungat timpul în care E. a fost “arestată”: 5 ore în mașină + 2 ore traseul.
Se poate campa în campingul de lângă păstrăvărie, sau se poate opta pentru cazare la vreo pensiune din zonă.
Astfel de excursii trebuie adaptate vârstei copilului și nevoilor sale de mișcare liberă. Până la urmă nu destinația e atât de importantă, pe cât procesul de descoperire din timpul traseului.
Voi unde fugiți în weekenduri?
La Pas Cu Mic Și Mare 