Pregătiri pentru bebe

Ca orice părinți conștiincioși și fără nici o experiență în domeniu, ne-am pus pe studiu, încă de când era E. în burtică.

Voi enumera o parte din cărțile citite și cursurile la care am participat, pe care totodată le și recomandăm.

Cărți:

1. Ghid pentru o sarcină sănătoasă – Clinica Mayo

Primită împrumut, a fost prima carte despre sarcină pe care am citit-o, iar ce mi-a plăcut mult este că am putut urmări evoluția buburuzei și schimbările sale majore. De asemenea, mi s-au confirmat multe aspecte legate de transformările prin care trecea corpul meu.

2. Ghid pentru alăptare – Jack Newman

E o carte minunată și foarte folositoare. Te învață tot ce e important despre alăptare, despre problemele ce pot interveni, dar cel mai important, despre soluțiile la aceste probleme. O consider un must have în biblioteca oricărei mămici.

3. Mama și copilul, re-editată

Cartea aceasta au avut-o și mamele noastre. Eu am găsit-o valabilă și cu informații prețioase. Nu am citit-o din scoarță în scoarță, căci se suprapunea ca informații cu Ghidul pentru o sarcină sănătoasă, dar am răsfoit-o cu curiozitate, mai ales la partea de îngrijire a bebelușului.

4. Cartea bebelușului, Vol 1 și Vol 2

Volumul 1 se axează mai mult pe pregătirea pentru naștere și primele luni ale bebelușului. Am regăsit informații folositoare și coerente cu ce citisem în Ghidul Pentru Alăptare al lui Jack Newman.

Volumul 2 se concentrează pe bebeluș și pe îngrijirea lui până la doi ani.

5. Cel mai fericit bebeluș din lume

Cartea asta a venit la fix! Am citit-o imediat cum am născut, numa bine, ca pe când au început concertele de la colici (pe când avea E. 3 săptămâni), să știm cam ce avem de făcut. Am mai descoperit noi și pe parcurs una alta 😊, dar cărticica aceasta ne-a ajutat destul de mult.

6. Diversificare naturală

E cartea ce am citit-o când ne apropiam de diversificare, să fi avut E. vreo 3-4 luni. Introducerea solidelor e un pas important, iar părinții trebuie să facă niște alegeri despre cum își doresc să abordeze această etapă, și să își elimine (sau măcar domolească unele frici). Această carte ne-a ajutat în acest sens.

7. Copilul meu nu mănâncă

Ei bine, pe mine nu m-a încântat titlul, și era să nu o citesc 🙂. Îmi spuneam că E. va mânca și o voi citi doar în caz contrar. Noroc că ne-a recomandat-o dna pediatră. Am aflat astfel, că defapt cartea este despre mai mult. Aduce în prim plan proiecțiile pe care noi le facem asupra copiilor și așteptările (poate induse de societate) pe care le avem de la aceștia. În final, a fost o lectură folositoare, din care am învățat încă o dată ceea ce instinctul îmi șoptea – să am încredere în copila mea.

8. Cum îi facem pe copii să mănânce – Crina Coliban

Nu am citit-o integral, ci doar am răsfoit-o în format electronic și mi-am extras câteva tabele cu alimente și conținutul lor de vitamine și minerale.

Cursuri:

1. Cursul Lamaze – de la Centrul Sturz, cu Ramona Șiclovan

Este un curs complex, pregătitor pentru naștere. În general e recomandat să participe și tații, și bine fac, căci în urma cursului, în ceea ce ne privește, am simțit că suntem amândoi mai stăpâni pe situație și pe deplin sincronizați.

Față de alte cursuri la care am participat, acesta a fost unul tihnit, organizat în mai multe sesiuni, astfel încât informația a avut timp să se așeze.

2. Cursul pentru îngrijirea bebelușului în prima lună de viață – la Centrul Sturz cu dr rezident pediatrie Raluca Asproniu.

Nouă tare ne-a plăcut cursul, în primul rând fiindcă a fost livrat de un dr pediatru foarte pasionat de ceea ce face, și în al doilea rând, fiindcă am avut ocazia să facem una alta practic (schimbat și îmbăiat păpușa bebeluș).

3. Cursul de alăptare și cursul Dieta mamei în alăptare, ambele susținute de Adina Brănici

Tare mult m-au ajutat cele două cursuri, cu informații extrem de importante: înțelegerea procesului, mituri spulberate, soluții pentru diverse situații dificile, indicatori esențiali în ceea ce privește bebelușul, și altele. E un curs la care fiecare mămică ar trebui să participe.

Cam acestea sunt sursele de informare pe care le recomandăm cu încredere.

Totuși, eu cred că după ce ne-am informat, și am ajuns să ne familiarizăm cu anumite procese și concepte, e nevoie să ne ascultăm și instinctul, să lăsăm să curgă lucrurile cât mai natural.

Acumulând anumite cunoștințe teoretice, noi am căpătat încredere la început de drum, însă această încredere a fost pe urmă fortificată de experiența care s-a adunat (și încă se adună) picătură cu picătură, în fiecare zi, cu fiecare mică încercare și reușită.

E esențial să nu ne amorțim simțurile, mai ales că “pericolul” e la tot pasul: mă refer aici la informațiile prezente peste tot, unele contradictorii și altele total neavizate.

Noi am încercat să găsim un echilibru, având câteva surse sigure și coerente, care să fie în concordanță cu ceea ce instinctul de proaspăt părinte începea să ne transmită. E strategia pe care o abordăm în continuare și ni se potrivește.